Scenele apocaliptice din Suceava și Neamț, cu sute de oameni evacuați, case sub ape și un bilanț tragic, nu sunt doar rezultatul furiei naturii. Ele sunt, înainte de toate, oglinda unui eșec sistemic, cronologic și dureros de previzibil: falimentul investițiilor statului în infrastructura de bază. În spatele fiecărui pod rupt și a fiecărui drum surpat nu stă doar o viitură, ci zeci de ani de decizii proaste, de subfinanțare cronică și de lucrări de mântuială, plătite scump cu siguranța și, uneori, cu viața cetățenilor.
Dezastrul Anunțat: Când Natura Demască Nepăsarea Statului
De fiecare dată când ploile torențiale lovesc, asistăm la același scenariu tragic, un ritual al neputinței naționale. Autoritățile emit avertizări, pompierii intervin eroic pentru a salva ce se mai poate, iar apoi, la final, numărăm pagubele. Ceea ce refuzăm să admitem este că multe dintre aceste dezastre nu sunt inevitabile, ci sunt direct cauzate de o infrastructură subredă, incapabilă să facă față unor fenomene meteo care devin noua normalitate.
1. Poduri și Punte „Bifate” pe Hârtie, Luate de Ape în Realitate
Avarierea podurilor rutiere din Frasin și Doroteia sau surparea DN 177A nu sunt simple incidente. Ele reprezintă falimentul unui sistem în care investițiile în consolidare, modernizare și întreținere preventivă sunt mereu amânate sau făcute superficial.
Câți bani s-au alocat în ultimii 20 de ani pentru expertizarea și consolidarea podurilor din zonele cu risc de inundații? Câte dintre lucrările de reabilitare a drumurilor naționale au inclus și componente serioase de stabilizare a versanților și de management al apelor pluviale?
Răspunsurile la aceste întrebări ar dezvălui o lungă istorie de nepăsare și de alocare a fondurilor pe criterii politice, nu pe nevoi reale.
2. Defrișările Necontrolate – Pădurea Tăiată, Viitura Asigurată
Inundațiile violente și rapide (viiturile) din zonele de munte sunt direct agravate de un alt flagel tolerat și adesea încurajat de autorități: defrișările masive. Pădurile joacă un rol esențial de burete natural, absorb o cantitate uriașă de apă și încetinesc scurgerile de pe versanți. Când acest burete dispare, apa se scurge necontrolat, adunând aluviuni și formând viituri devastatoare care distrug totul în cale.
Fiecare copac tăiat ilegal, cu complicitatea autorităților locale și centrale, se transformă într-un risc direct pentru comunitățile din aval.
3. Lipsa de Planificare Urbanistică și Construcțiile în Zone de Risc
Multe dintre casele și gospodăriile afectate de inundații sunt construite în zone vulnerabile, în lunci inundabile sau la baza unor versanți instabili. Acest lucru se întâmplă din cauza unei planificări urbanistice haotice și a unei autorizări laxe, unde primăriile emit autorizații de construire fără a ține cont de hărțile de risc și de avertismentele hidrologilor.
Cercul Vicios: Intervenție de Urgență în Loc de Prevenție Inteligentă
Statul român a devenit expert în a gestiona dezastre, dar a eșuat lamentabil în a le preveni. Alocăm fonduri uriașe pentru intervenții post-dezastru – evacuări, reparații de urgență, ajutoare – dar investim sume derizorii în măsurile care ar putea preveni aceste catastrofe:
- ✅ Proiecte serioase de regularizare a cursurilor de apă și de construire a digurilor de protecție.
- ✅ Programe naționale de împădurire și de combatere a tăierilor ilegale.
- ✅ O politică urbanistică strictă, care să interzică construcțiile în zonele cu risc ridicat.
Inundațiile din Suceava și Neamț sunt, așadar, mai mult decât o știre tragică. Sunt un diagnostic dur al unui stat care a eșuat în cea mai fundamentală dintre datoriile sale: protejarea propriilor cetățeni prin investiții inteligente și planificare pe termen lung. Până când nu vom trece de la o cultură a reacției la una a prevenției, vom rămâne prizonierii acestui ciclu distructiv, numărând la fiecare ploaie mai serioasă pagube, sinistrați și, din păcate, victime.
💬 Cine credeți că poartă cea mai mare responsabilitate pentru aceste dezastre recurente? Așteptăm opiniile dumneavoastră în comentarii.