O nouă măsură anunțată de Ministerul Sănătății promite să aducă o minimă transparență într-un sistem medical cronic bolnav: spitalele publice vor fi obligate să afișeze numele medicilor care lucrează simultan și la privat. Ministrul amenință chiar cu desfacerea contractului de muncă pentru cei prinși că pleacă în timpul programului de la stat pentru a presta la propriul cabinet. La prima vedere, pare o decizie curajoasă. În realitate, este doar o mică fereastră deschisă spre un putregai sistemic, o recunoaștere timidă a unui fenomen pe care fiecare pacient din România îl cunoaște pe propria piele: canibalizarea sistemului public de către cel privat, cu complicitatea directă a medicilor plătiți din banii noștri.
O „Noutate” Veche de Zeci de Ani: Pacientul, Minge de Ping-Pong între Stat și Privat
Anunțul ministrului nu dezvăluie o noutate, ci doar confirmă oficial o practică generalizată. Fenomenul este simplu și extrem de profitabil pentru unii: pacientul ajunge la spitalul public, unde este consultat superficial de un medic plătit din banii contribuabililor. Apoi, i se șoptește „secretul” unei vindecări rapide și sigure: o vizită la cabinetul privat al aceluiași medic, pentru investigații „mai amănunțite” și un tratament „mai bun”.
Este o schemă perfectă de deturnare de fonduri și pacienți. Statul plătește salariul medicului, asigură infrastructura și contactul inițial cu pacientul, iar profitul final ajunge în buzunarul privat. Pacientul, vulnerabil și speriat, plătește de două ori: o dată prin contribuțiile la sănătate, a doua oară direct la cabinet.
Cazul Bucureștiului, menționat de ministru, unde cei mai mulți pacienți sunt diagnosticați la stat și tratați la privat, este doar vârful aisbergului. Este un model de afaceri replicat în fiecare mare oraș din țară, un conflict de interese uriaș, tolerat de zeci de ani.
Transparență sau Praf în Ochi? Limitele Măsurii Anunțate
Obligativitatea afișării numelor medicilor cu activitate privată este un pas, dar unul extrem de mic. Este ca și cum ai încerca să stingi un incendiu de pădure cu un pahar cu apă. Problema nu este că medicii lucrează și la privat – este un drept al lor. Problema este că mulți fac acest lucru *în timpul* programului de la stat sau folosesc spitalul public ca pe o agenție personală de recrutare a pacienților.
- Cum se va verifica plecarea din spital? În spitale unde sistemele de pontaj sunt o glumă, cum se va demonstra că un medic a plecat la privat în timpul programului?
- Ce se întâmplă cu pacienții direcționați? Măsura nu oprește în niciun fel practica de a trimite pacienții de la stat la privat.
- De ce doar medicii? Fenomenul se extinde și la alte categorii de personal medical, care „recomandă” clinici și laboratoare private unde au interese.
Dacă S-ar Aplica Legea, Spitalele ar Rămâne Goale?
Comentariul cititorului care a inspirat acest articol – „dacă ar fi pe bune, ar trebui să plece toți din sistem” – este o exagerare dureroasă, dar care surprinde perfect amploarea problemei. O aplicare reală și strictă a legii incompatibilităților și a contractului de muncă ar produce un șoc uriaș într-un sistem construit pe această complicitate toxică.
Adevărata reformă nu stă în afișarea unor liste, ci în implementarea unor mecanisme de control reale, în separarea clară a apelor între public și privat și, mai ales, în sancționarea drastică a celor care, plătiți de stat, lucrează de fapt pentru propriul buzunar. Până atunci, măsurile de „transparență” rămân doar un pansament aplicat pe o rană deschisă, care continuă să sângereze din banii și sănătatea românilor.
💬 Ați fost vreodată în situația de a fi diagnosticat la un spital de stat și apoi „invitat” la cabinetul privat al aceluiași medic? Împărtășiți-vă experiența (fără a da nume) în secțiunea de comentarii!