România Lipitorilor de Partid: Unde Sărăcia Înseamnă să ai Doar 2-3 Indemnizații de la Stat
Există o nouă unitate de măsură a succesului în România, una nescrisă în nicio carte de economie, dar înțeleasă de toată lumea: numărul de funcții, consilii de administrație și sinecuri pe care reușești să le cumulezi de la stat. Am ajuns în punctul absurd în care, dacă ai „doar” 2-3 indemnizații de la stat, ești considerat mic, sărac, un prost care nu s-a descurcat. Bine ați venit în țara unde meritocrația a fost înlocuită de carnetul de partid, iar competența a fost sugrumată de tupeu. Bine ați venit în România lipitorilor de partid, țara unde cine se înfige mai adânc în ciolan și se acoperă mai bine cu contracte, ăla e șmecher.
Acest articol este o radiografie a acestui sistem parazitar. Nu vom vorbi în termeni academici despre clientelism, ci vom numi lucrurilor pe nume. Vom descrie cum o castă de incompetenți, dar loiali politic, a capturat statul și îl drenează de resurse, sub privirile neputincioase ale celor care muncesc cinstit.
Sistemul Parazitar: Cum devine o lipitoare „expert” în energie, ape și aviație simultan
Mecanismul este de o simplitate sfidătoare. Nu ai nevoie de un CV impresionant, ci de un singur lucru: recomandarea de la partid. Odată ce ai obținut-o, se deschid porțile raiului bugetar.
1. „Expertul” Universal
O lipitoare de partid nu are specializare, are disponibilitate. Astăzi este numit în Consiliul de Administrație la o companie de energie, deși habar nu are ce este un kilowatt. Mâine, este pus într-o comisie la Apele Române, deși nu distinge un râu de un pârâu. Iar poimâine, ajunge într-un post călduț la o agenție de aviație, deși cel mai aproape de zbor a fost în avionul de vacanță. Nu contează ce știi, contează pe cine știi și cui îi ești dator.
2. Vânătoarea de Indemnizații (A.G.A., C.A., Comitete și Comiții)
Scopul principal nu este performanța în acele funcții. Scopul este cumulul. Fiecare poziție vine cu o indemnizație lunară. Una de la A.G.A., alta de la Consiliul de Administrație, încă una de la un comitet „consultativ” a cărui singură activitate este să se întrunească o dată pe trimestru pentru a semna o hârtie. Se adună astfel venituri lunare de zeci de mii de lei, sume la care un medic, un profesor sau un inginer din mediul privat nici nu poate visa.
3. Cultura Șmecheriei ca Virtute Națională
Cel mai toxic aspect este normalizarea acestei practici. În cercurile lor, acești indivizi nu sunt văzuți ca niște paraziți, ci ca niște „descurcăreți”, niște „șmecheri” care au știut să profite de sistem. Au devenit modele de succes.
- 👎 Prostul: E cel care muncește 8 ore pe zi la un singur loc de muncă, plătește taxe și crede în muncă cinstită.
- 👍 Șmecherul: E cel care, cu un telefon de la partid, își asigură un venit pasiv uriaș din 4-5 sinecuri unde nu face absolut nimic. El este cel care „s-a realizat”.
⚠️ Inversarea valorilor: Când munca devine o rușine
Am ajuns la o inversare totală a scării de valori. A munci pe bune, a produce ceva concret, a plăti taxe devine un act de fraier. A trăi din bani publici, fără nicio contribuție reală, devine un ideal. Acesta este cancerul care macină societatea românească din interior.
Întrebări Frecvente (FAQ) din mintea unui cetățean scârbit 🤔
Este legal să cumulezi atâtea funcții publice?
Da, din păcate. Legislația este intentionat laxă și plină de portițe, creată de aceiași politicieni pentru a-și favoriza propria clientelă. Nu există limite clare sau verificări de incompatibilitate reale pentru majoritatea acestor poziții.
Cine îi numește pe acești oameni în funcții?
Sunt numiți de ministerele de resort, care sunt, la rândul lor, conduse de miniștri puși politic. Este un lanț trofic al loialității de partid. Ministrul numește secretari de stat, care numesc directori de agenții, care umplu consiliile de administrație cu oamenii de pe lista primită de la partid.
Ce produc concret acești oameni pentru indemnizațiile primite?
În majoritatea cazurilor, absolut nimic. Rolul lor este pur formal: să ridice mâna la ședințe conform indicațiilor politice, să asigure majorități și să nu pună întrebări incomode. Sunt niște paznici ai intereselor de partid în companiile și agențiile de stat.
Concluzie: Până când mai hrănim paraziții?
Sistemul de lipitori de partid este cel mai mare obstacol în calea modernizării României. El drenează resurse, distruge competența, alungă profesioniștii din țară și instaurează o cultură toxică a șmecheriei. Fiecare leu care se duce într-o indemnizație nejustificată este un leu furat de la un spital, de la o școală sau de la o autostradă.
Nu ne putem aștepta ca acest sistem să se reformeze singur. Lipitorile nu renunță de bunăvoie la gazdă. Schimbarea poate veni doar dintr-o presiune publică uriașă și dintr-o resetare totală a modului în care este administrat statul. Până atunci, fiecare dintre noi, cei care muncim pe bune, vom continua să finanțăm, cu fiecare taxă plătită, stilul de viață opulent al unei caste de paraziți care ne râde în nas.
💬 Cunoști cazuri concrete de „experți” universali? Împărtășește-le (fără a da nume, pentru a evita probleme legale) în comentarii. Să arătăm cât de răspândit este fenomenul.
🔗 Acest articol descrie o realitate pe care o simți și tu? Distribuie-l. Este timpul ca „șmecheria” să nu mai fie o virtute, ci o rușine națională.