O furtună de gradul patru, o barcă destinată apelor liniștite aruncată pe o mare furioasă și paisprezece suflete la bord, deși capacitatea maximă era de doisprezece. Acestea sunt coordonatele reci ale unei tragedii care a curmat patru vieți, inclusiv pe cea a unei fetițe de trei ani, în apropiere de Sulina. În spatele cifrelor se ascunde însă o poveste mult mai toxică și mai răspândită decât am vrea să credem: o poveste despre lăcomie, despre foamea unora de a face bani cu orice preț și despre un fenomen periculos care mocnește în structurile statului – cel al angajaților care, deși legea le-o interzice, își „rotunjesc” veniturile prin activități comerciale ilegale, adesea cu consecințe fatale.
Tragedia de la Sulina: Cronica unui Dezastru Anunțat
Reținerea militarului care conducea ambarcațiunea este doar primul pas într-un dosar care investighează ucidere din culpă. Însă întrebările care rămân în urmă depășesc cu mult sfera unei simple erori de pilotaj. Ele vizează însăși natura activității pe care o desfășura.
Cum ajunge un militar să organizeze excursii turistice, contra cost, cu o ambarcațiune supraaglomerată, pe o mare închisă navigației din cauza unei furtuni? Răspunsul este simplu: lăcomia și sentimentul de impunitate.
Fiecare regulă încălcată în acea seară tragică a fost o decizie conștientă, motivată de profit:
- Supraaglomerarea bărcii: Doi pasageri în plus înseamnă un câștig financiar suplimentar, chiar dacă siguranța tuturor este compromisă.
- Ignorarea avertizărilor meteo: Anularea cursei ar fi însemnat pierderea încasărilor. Riscul a fost asumat în numele banilor.
- Utilizarea unei ambarcațiuni nepotrivite: O barcă pentru ape interioare este, probabil, mai ieftin de operat decât una maritimă, chiar dacă diferența poate însemna viață sau moarte.
Fenomenul „Rotunjirii Veniturilor”: Cancerul Incompatibilității în Sistemul de Stat
Cazul de la Sulina nu este, din păcate, un incident izolat. Este simptomul unei boli sistemice. Legea este clară: angajații din anumite structuri ale statului, precum MApN, MAI sau magistratură, au un regim strict de incompatibilități. Nu au voie să dețină firme sau să desfășoare activități comerciale, tocmai pentru a se evita conflictele de interese și pentru a se asigura că își dedică întreaga capacitate serviciului public.
În realitate, o întreagă economie subterană funcționează pe baza acestor „ciubucuri”. De la polițistul care oferă servicii de pază „la negru”, la militarul care face pe ghidul turistic în Delta Dunării, fenomenul este larg răspândit și tolerat tacit.
Această goană după un câștig suplimentar, adesea ilegal, erodează încrederea în instituțiile statului și, așa cum o demonstrează tragedia de la Sulina, poate duce la decese inutile. Când uniforma statului este folosită ca paravan pentru afaceri clandestine, regulile sunt primele care dispar, iar siguranța cetățeanului devine o variabilă negociabilă.
Vieți Pierdute pe Altarul Lăcomiei
Patru oameni, inclusiv un copil, nu au murit din cauza unui simplu accident. Au murit din cauza unei serii de decizii iresponsabile, luate de un om care a pus profitul mai presus de viață, într-un sistem care tolerează astfel de practici ilegale. Aceasta nu este doar o știre, este un rechizitoriu la adresa unei mentalități toxice.
Până când instituțiile statului nu vor lua în serios și nu vor sancționa drastic aceste încălcări ale legii din interiorul propriilor structuri, vom continua să citim despre astfel de tragedii. Decesele de la Sulina nu sunt doar inutile; ele sunt o consecință directă a corupției mărunte și a lăcomiei care, lăsate necontrolate, ucid la propriu.
💬 Ce părere aveți? Credeți că regimul incompatibilităților pentru angajații de la stat ar trebui înăsprit și aplicat mai strict? Așteptăm opiniile voastre în comentarii!